“Acest pământ este plin de amintiri pornite de la simțuri, gânduri așternute pe hârtie, pași și munca bunicului meu. Când au pășit pe acest teritoriu tatăl meu și mama mea, la acest loc s-a adăugat și o poveste de dragoste, un început de familie. Când am pășit eu și fratele meu s-au adăugat emoții, dorința de a descoperi, idei inovatoare, dragostea de a duce cu sfințenie o muncă de ani de zile transformată în pasiune debordantă. Sălcuța nu este doar parte din familie, ea reprezintă familia noastră.”

Așa cum a început povestea Sălcuța, de la un gând așternut pe o hârtie, îmi doresc ca prin Blog să vă aduc și eu mai aproape de povestea noastră. Acest prim articol este rupt din suflet, este diferit de oricare altul pe care o să îl găsiți aici, deoarece el cuprinde povestea Sălcuța văzută prin ochii mei – Dina, nepoata lui Eugen Pîslaru, fiica lui Sergiu Pîslaru și a Corneliei Pîslaru și sora lui Titus.

Dragostea pentru pământ, vie și struguri a început din copilărie, iar de fiecare dată când mă aflu la Sălcuța e ca și cum m-aș întoarce în momentele în care mă plimbam cu bunicul meu printre rândurile de vie. Bunicul a fost un adevărat om al poporului. S-a născut la Cernăuți, iar viața l-a adus în sud-estul Moldovei, unde, fiind primarul raionului Căușeni, totul timpul lui era dedicat pentru a asigura bunăstarea poporului, să descopere pământurile, să le protejeze, să vină cu inițiative pentru a aduce schimbări întregului raion. Mă îmbrățișează o nostalgie plăcută când îmi amintesc cum, la doar câțiva anișori, îmi petreceam timpul în sânul familiei și, de cele mai multe ori, în brațele bunicului, încojurată de dragoste, protecție, armonie.

Fiind prima lui nepoată, s-a atașat mult de mine, iar cu trecerea anilor, pe lângă dragostea pe care i-o purtam, am sădit din suflet și o apreciere enormă față de el, nu doar ca bunic, ci și ca profesionist. Încă de la o vârstă fragedă asistam la discuții, la vizite pe pământurile agricole, unde bunicul povestea cu mare entuziasm despre potențialul solului fertil pe care, de altfel, îl regăsim în țoată Moldova, și despre cât de mândru era că putea să petreacă o viață întreagă muncind și trăind în locuri atât de pitorești, asistând la tot procesul de creștere a viței de vie. Legătura pe care o aveam cu el la nivel spiritual este încă vie, iar acum pot înțelege că și în momentele în care nu vorbea, ochii lui plini de entuziasm și mâinile pline de trudă spuneau atât de multe. Însă cel mai mult am învățat când ambii, tăcând, mergeam prin vie sau pe pământul unde urma să fie una dintre cele mai modernizate vinării din țară.

El a sădit în mine partea emoțională a unei afaceri, învățându-mă cum este să iubești ceea ce faci și să trăiești făcând ceea ce iubești. Sunt mândră că am preluat multe calități care m-au format: spiritul de echipă, ce înseamnă să fii lider și, în același timp, stiu că am preluat de la el acest simț al responsabilității față de țară. Da, acesta este spiritul pe care îl duc mai departe, cel de a prețui pământul, tradițiile, oamenii, de a nu mă opri din inițiativele de a promova, alături de celălalte vinării, brandul de țară și de a contribui cu tot ce pot pentru a pune în lumina reflectoarelor o comoară nedescoperită a globului pământesc – Moldova.

Discuțiile noastre despre viitor erau lungi și emoționante, iar eu simțeam că sunt pregătită să mă implic, cot la cot cu ei, în această poveste frumoasă. Drumurile însă m-au dus spre altă țară pentru a-mi face studiile, iar când am venit acasă, el plecaseră dintre noi. Sufletul lui se află în casă și în vie, iar eu am rămas cu vorbele lui în minte. Nu-i de mirare că îl aud mereu spunându-mi: „Toată încrederea mea este în tine, Dinuța! Eu sunt sigur că vei ajunge la înălțimi pe care nimeni nu le va ajunge, importantă este muncă, muncă și iar muncă și, mai presus decât munca, să nu uiți niciodată să fii om de omenie.”

În 1995, când a fost fondată compania, bunicul meu știa că aceasta va fi parte din familie. Astfel, în întregul proces de înființare a brandului, tatăl meu a preluat ștafeta, sub atenta îndrumare a bunicului. Relația dintre bunicul și tatăl meu a fost una armonioasă, unde cunoștințele și experiența bunicului au corelat cu ideile și entuziasmul tatălui meu. Odată cu trecerea timpului, bunicul și-a dedicat ultimii ani din viață podgoriilor noastre, iar tatăl meu a rămas responsabil pe partea de expansiune a companiei, implicit și pe partea de producere. Fiind prezent de la începuturile acestei frumoase afaceri de suflet, bunicul a impregnat în noi o dorință de muncă în tandem. Cum tatăl meu a fost a doua generație care a ales să facă Sălcuța parte din viața lui, el a transmis această dăruire mai departe, implicându-ne pe mine și pe fratele meu în întregul process de producere, promovare și expansiune.

Cred că cel mai frumos lucru care există pe acest pământ este să iți cunoști misiunea, să faci ceea ce iubești și să trăiești din plin, bucurându-te de lucurile pe care le faci. Mă simt foarte norocoasă pentru că, încă de la o vârstă fragedă, am conștientizat că în viitor va fi un moment când va trebui să preiau această moștenire, fiind conștientă de valoarea acesteia. Înființarea Sălcuța a fost, în primul rand, momentul în care bunicul meu s-a regăsit și și-a găsit misiunea, a fost momentul când el a înțeles care este rolul său în această viață și cum își va petrece fiecare zi până la finalul vieții.

Acest pământ este plin de amintiri pornite de la simțuri, gânduri așternute pe hârtie, pași și munca bunicului meu. Când au pășit pe acest teritoriu tatăl meu și mama mea, la acest loc s-a adăugat și o poveste de dragoste, un început de familie. Când am pășit eu și fratele meu s-au adăugat emoții, dorința de a descoperi, idei inovatoare, dragostea de a duce cu sfințenie o muncă de ani de zile transformată în pasiune debordantă. Sălcuța nu este doar parte din familie, ea reprezintă familia noastră.

Sălcuța este locul unde îmi petrec aproape tot timpul, începând cu podgoriile, vinăria și biroul, unde sunt parte dintr-o echipă, unde fac ceea ce iubesc și îmi aduce plăcere, unde îmi găsesc refugiul în momentele mai dificile, unde mă regăsesc pe mine, unde împărtășesc toate momentele de neuitat alături de cei dragi. Este o parte din mine, este un bagaj pe care îl port zi de zi cu o mare mândrie și bucurie.

De la viitor îmi doresc să continuăm să avem grijă de pământul unde ne-am născut, de locul unde ne petrecem fiecare zi, să ne dezvoltăm facilitățile turistice astfel încât să putem deschide porțile pentru fiecare călător dornic de povești și vin. Îmi doresc să depunem tot efortul pentru a ne lăsa amprenta drept locul în care fiecare vizitator se poate simți ca în sânul familiei și în care se produc vinuri reprezentative țării și familiei noastre. Vreau să transmit această moștenire copiilor și nepoților mei, pentru că este o moștenire atât spirituală care îi va ajuta în formarea personalității lor, cât și fizică, unde se vor putea cultiva valori, amintiri și struguri, având ocazia să se plimbe prin vie sau să stea la masă în vinărie, alături de cei dragi, povestind și degustând un pahar de vin făcut din suflet.

Ce este mai frumos decât să trăiești in a fast-moving world driven by technology? O viață unde ai contact direct cu pământul, unde poți vedea cu ochii tăi cum rodește o tulpină în mii de struguri bogați în gust și arome, iar mai apoi să savurezi din rezultatul obținut cu cei mai dragi oameni, într-o atmosferă de suflet, chiar în sânul naturii. Cu asta am crescut, iar scopul nostru este ca fiecare pahar de Sălcuța să te teleporteze într-un loc în care nu există griji, un loc unde orice vis poate deveni realitate.

În fiecare vineri, veți găsi aici rândurile mele, dar și ale altor invitați de la care vom afla povești și lucruri interesante. Însă și voi puteți porni o idee de articol printr-o întrebare! Mi le puteți trimite pe adresa marketing@salcuta.md

Să aveți un final de săptămână așa cum vă doriți, oriunde v-ați afla!

Cu drag,

Dina.